Codul rutier varianta originala a OG 195/2002

Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4

ORDONANTA DE URGENTA nr. 195 din 12 decembrie 2002

privind circulaţia pe drumurile publice

EMITENT:     GUVERNUL

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 958 din 28 decembrie 2002

 

    În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie,

 

    Guvernul României adopta prezenta ordonanta de urgenta.

 

    CAP. 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 1

    (1) Circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile ce revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii în legatura cu acestea sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanta de urgenta şi în regulamentul de aplicare a acesteia.

    (2) Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanta de urgenta au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranta a circulaţiei rutiere, apărarea vieţii şi integrităţii corporale, a sănătăţii persoanelor, proprietăţii publice şi private, protecţia mediului înconjurător, precum şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor în acest domeniu.

    (3) Autoritatea competenta în domeniul circulaţiei rutiere, precum şi de exercitare a controlului respectării normelor din acest domeniu este Inspectoratul General al Poliţiei Romane.

    (4) Reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit de către autorităţile publice centrale şi locale cu atribuţii în acest domeniu numai cu acordul Inspectoratului General al Poliţiei Romane şi cu respectarea înţelegerilor internaţionale la care România este parte.

    (5) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenta se aplica tuturor participanţilor la trafic, precum şi autorităţilor care au atribuţii în domeniul circulaţiei şi siguranţei rutiere.

    ART. 2

    Îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie rutiera se fac de către politisti specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Romane, care au obligaţia de a lua măsurile legale în cazul în care constata încălcări ale normelor privind circulaţia pe drumurile publice.

    ART. 3

    Circulaţia pe drumurile publice din zona de frontiera şi din alte zone pentru care, potrivit legii, s-au stabilit restrictii se face cu respectarea reglementărilor instituite pentru acele zone.

    ART. 4

    (1) Controlul circulaţiei vehiculelor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale se efectuează de către poliţie, precum şi de către personalul din structura desemnată de acest minister.

    (2) Cercetarea accidentelor de circulaţie în care au fost angajate vehicule din categoria celor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către poliţie. La locul accidentului poate asista şi un reprezentant al Ministerului Apărării Naţionale.

    ART. 5

    (1) Administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stanjeneste sau pune în pericol siguranta circulaţiei, şi sa ia toate măsurile de inlaturare de îndată a acestuia.

    (2) Se interzice amplasarea construcţiilor de orice fel în zona statiilor mijloacelor de transport în comun, cu excepţia celor destinate refugiilor pentru călători.

    (3) În caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizarii necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contraventional, civil sau penal, după caz.

    (4) Orice măsura de restrictie a circulaţiei pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu acordul poliţiei.

    ART. 6

    În sensul prezentei ordonanţe de urgenta, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:

    1. drum public - orice cale de comunicaţie terestra, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulaţiei publice. Drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;

    2. localitate - spaţiul ce cuprinde clădiri, ale cărui intrari şi iesiri sunt semnalizate ca atare;

    3. zona rezidentiala - perimetrul dintr-o localitate unde se aplica reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate ca atare;

    4. zona pietonala - perimetrul care cuprinde una sau mai multe străzi rezervate circulaţiei pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate ca atare;

    5. parte carosabilă - porţiunea din platforma drumului destinată circulaţiei vehiculelor. Un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zona despartitoare sau prin diferenţa de nivel;

    6. acostament - fasia laterala cuprinsă între limita partii carosabile şi marginea platformei drumului;

    7. banda de circulaţie - spaţiu longitudinal al partii carosabile, materializat sau nu prin marcaje rutiere, dacă are o latime corespunzătoare pentru circulaţia cu usurinta a unui şir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplaseaza pe doua roti;

    8. banda reversibila - subdiviziunea longitudinala a partii carosabile, situata lângă axul drumului, destinată ci rculatiei autovehiculelor într-un sens sau în altul, în funcţie de intensitatea traficului;

    9. banda pentru stationarea de urgenta - subdiviziunea longitudinala suplimentară situata la extremitatea dreapta a autostrazii, destinată exclusiv stationarii autovehiculelor în cazuri de forta majoră;

    10. pista pentru biciclete - una dintre subdiviziunile partii carosabile sau o porţiune din trotuar ori acostament, materializata prin marcaje rutiere şi/sau semnalizata prin indicatoare, destinată numai circulaţiei bicicletelor şi ciclomotoarelor;

    11. trotuar - spaţiul din partea laterala a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferenţa sau fără diferenţa de nivel, destinat circulaţiei pietonilor;

    12. intersectie - orice incrucisare, jonctiune sau bifurcare de drumuri, inclusiv spaţiile formate de acestea;

    13. autostrada - drumul conceput şi construit special pentru circulaţia autovehiculelor cu sau fără remorci, care nu serveşte proprietăţi alăturate şi care:

    - are pentru cele doua sensuri de circulaţie părţi carosabile distincte, separate între ele printr-un spaţiu care nu este destinat circulaţiei sau, excepţional, prin alte modalităţi, cu excepţia locurilor speciale sau cu caracter temporar;

    - nu intersectează la nivel drumuri, cai ferate sau linii de tramvai;

    - este prevăzută cu semnalizare specială;

    14. trecere la nivel - incrucisarea la nivel dintre un drum public şi o cale ferată sau linie de tramvai, care dispune de o platforma independenta;

    15. vehicul - un sistem mecanic care se deplaseaza pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;

    16. bicicleta - vehiculul prevăzut cu doua roti şi pedale sau manivele, care se deplaseaza pe drum, acţionat de forta musculara a utilizatorilor;

    17. motocicleta - autovehiculul cu doua sau trei roti, al cărui motor are o capacitate cilindrica mai mare de 50 cmc, cu sau fără atas şi/sau o viteza maxima, prin construcţie, mai mare de 50 km/h, a cărui masa proprie nu depăşeşte 400 kg;

    18. ciclomotor - vehiculul cu doua sau trei roti, care este prevăzut cu un motor cu ardere interna, având o capacitate cilindrica de cel mult 50 cmc, care păstrează caracteristicile generale ale bicicletei, putând fi pus în mişcare şi cu ajutorul pedalelor, şi a cărui viteza de deplasare, prin construcţie, nu depăşeşte 50 km/h;

    19. autovehicul - vehiculul prevăzut cu un dispozitiv mecanic propriu de propulsie; vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite tramvaie, şi ciclomotoarele nu sunt considerate autovehicule. Definitia include şi termenul automobil, care reprezintă oricare dintre vehiculele cu motor care servesc în mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele care sunt cuplate la o reţea electrica, dar care nu circula pe sine. Acesta nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare pentru transportul rutier de persoane sau mărfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transporta persoane sau mărfuri nu este decât ocazionala;

    20. tractor - autovehiculul destinat prin construcţie şi echipare tractarii altor vehicule sau efectuării unor lucrări specifice;

    21. remorca - vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul;

    22. semiremorca - remorca a carei masa totală maxima autorizata este preluată în parte de către autovehiculul tragator;

    23. remorca uşoară - remorca a carei masa totală maxima autorizata nu depăşeşte 750 kg;

    24. masa totală maxima autorizata - masa totală maxima a unui vehicul încărcat, declarata admisibilă de către autoritatea competenta;

    25. vehicul cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depasite - vehiculul care, datorită dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depăşeşte în lungime, latime sau în înălţime limitele maxime ori masele maxime admise prin legislaţia în vigoare;

    26. conducător - persoana care determina punerea în mişcare şi acţionează asupra direcţiei de deplasare pe drum a vehiculelor şi animalelor izolate sau în turma, celor de tracţiune, povara ori de calarie;

    27. participant la trafic - conducătorul sau pietonul care circula pe drumul public;

    28. coloana oficială - autovehiculul sau grupul de autovehicule însoţit de cel puţin un vehicul al poliţiei ce are în funcţiune mijloacele speciale sonore şi luminoase;

    29. vehicul în circulaţie internationala sau în trafic internaţional - vehiculul care, prin deplasarea sa, depăşeşte cel puţin o frontiera de stat.

 

    CAP. 2

    Vehiculele

 

    SECŢIUNEA 1

    Starea tehnica a vehiculelor şi controlul acesteia

 

    ART. 7

    Orice vehicul care circula pe drumurile publice trebuie sa corespundă normelor tehnice privind siguranta circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi folosinta conform destinaţiei.

    ART. 8

    Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în alte state pot circula în trafic internaţional pe teritoriul României dacă îndeplinesc cel puţin condiţiile tehnice prevăzute în Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 şi ratificată de România prin    318 30 801   0 21>Decretul nr. 318/1980.

    ART. 9

    (1) Pentru a fi înmatriculate, înscrise şi menţinute în circulaţie, autovehiculele, remorcile şi tramvaiele se supun inspecţiei tehnice.

    (2) Inspecţia tehnica se efectuează periodic în staţii autorizate, conform legislaţiei în vigoare.

    (3) Pentru autovehiculele aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Paza şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, inspecţia tehnica se efectuează în staţii proprii, autorizate potrivit legii.

    ART. 10

    (1) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, precum şi în cazul în care termenul de valabilitate al inspecţiei tehnice a expirat.

    (2) Starea tehnica a autovehiculelor, remorcilor şi tramvaielor care circula pe drumurile publice se verifica de către poliţie împreună cu instituţiile abilitate de legislaţia în vigoare.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din evidenta circulaţiei

 

    ART. 11

    Proprietarii de vehicule sunt obligaţi sa solicite înmatricularea sau înregistrarea acestora înainte de a le pune în circulaţie ori sa ceara radierea lor din evidente.

    ART. 12

    (1) Pentru a circula pe drumurile publice vehiculele, cu excepţia bicicletelor, ciclomotoarelor şi a celor trase sau impinse cu mana, trebuie sa fie înmatriculate ori înregistrate, după caz, şi sa poarte placute de înmatriculare sau de înregistrare, ale căror forme şi dimensiuni se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenta, denumit în continuare regulament.

    (2) Tractoarele, precum şi vehiculele care nu sunt supuse înmatriculării pot circula pe drumurile publice numai pe traseele şi în condiţiile stabilite prin regulament. Conducătorii tractoarelor, maşinilor şi utilajelor autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări sunt obligaţi sa posede permis de conducere valabil pentru categoriile prevăzute în regulament.

    ART. 13

    (1) Autovehiculele şi remorcile se înmatriculează permanent, temporar sau pentru probe la autoritatea competenta în a carei raza proprietarii sau deţinătorii îşi au domiciliul ori resedinta, în condiţiile stabilite prin regulament. Autovehiculele care aparţin Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne se înregistrează la aceste ministere şi pot, după caz, sa fie înmatriculate şi la autoritatea competenta.

    (2) Autovehiculele şi remorcile pot circula pana la înmatriculare cu număr de ordine provizoriu, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competenta.

    (3) Evidenta vehiculelor supuse înmatriculării se tine la unitatea de poliţie competenta pe raza căreia îşi are domiciliul sau resedinta proprietarul.

    ART. 14

    Tramvaiele, troleibuzele, precum şi vehiculele care, datorită destinaţiei lor, nu circula în mod obişnuit pe drumurile publice se înregistrează de către consiliile locale în condiţiile stabilite în regulament.

    ART. 15

    (1) Persoanele care domiciliază sau îşi stabilesc domiciliul ori resedinta în România şi deţin autovehicule ori remorci înmatriculate în alte state sunt obligate ca în termen de 90 de zile sa le inmatriculeze în circulaţie în România.

    (2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează:

    a) de la data intrării în ţara a autovehiculului ori remorcii, pentru persoanele care domiciliază sau care au resedinta în România;

    b) de la data stabilirii domiciliului ori reşedinţei, pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori resedinta în România.

    (3) Pentru cetăţenii străini ai statelor cu care România a încheiat înţelegeri bilaterale termenul prevăzut la alin. (1) se poate prelungi în condiţiile stabilite în aceste înţelegeri.

    ART. 16

    (1) La data înmatriculării sau înregistrării unui vehicul autoritatea competenta eliberează un certificat de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, precum şi placute cu numere de înmatriculare sau de înregistrare.

    (2) Este interzisă punerea în circulaţie a unui vehicul care nu are montate placute cu numere de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competenta.

    ART. 17

    Înmatricularea sau înregistrarea unui vehicul se anulează de către autoritatea care a efectuat-o, în cazul în care aceasta operaţiune s-a făcut cu încălcarea normelor legale sau prin mijloace frauduloase.

    ART. 18

    (1) Radierea din evidenta circulaţiei a vehiculelor se face la autoritatea care a efectuat înmatricularea şi înregistrarea, astfel:

    a) la cererea proprietarului;

    b) la trecerea vehiculelor în proprietatea altei persoane;

    c) la schimbarea domiciliului sau sediului proprietarului pe raza altei unităţi de poliţie judeţene sau a municipiului Bucureşti;

    d) la scoaterea definitiva din România a autovehiculelor sau remorcilor;

    e) în cazul schimbării caroseriei sau sasiului autovehiculelor.

    (2) Radierea din evidenta circulaţiei a vehiculelor indisponibilizate prin instituirea unui sechestru asigurator se poate face în baza hotărârii instanţei de judecata, conform legii, de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea.

    (3) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidenta.

    ART. 19

    (1) Înmatricularea, înregistrarea şi radierea din evidenta a vehiculelor se fac în condiţiile stabilite prin regulament.

    (2) Categoriile de vehicule care nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării se stabilesc prin instrucţiuni comune ale Ministerului de Interne şi Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

 

    CAP. 3

    Conducătorii de vehicule

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 20

    (1) Conducătorii de autovehicule trebuie sa posede permis de conducere şi sa aibă varsta minima de 18 ani împliniţi, cu excepţia celor care conduc un ciclomotor, care trebuie sa aibă cel puţin varsta minima de 16 ani împliniţi.

    (2) Conducătorii autovehiculelor care efectuează transport public de persoane trebuie sa aibă varsta minima de 21 de ani împliniţi şi sa facă dovada ca sunt angajaţi ai unui operator de transport, iar cei care conduc vehicule cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depasite sau care efectuează transport de mărfuri trebuie sa posede atestat profesional.

    (3) Condiţiile de obţinere a permisului de conducere şi a atestatului profesional se stabilesc prin regulament.

    (4) Persoanele care nu au împlinit varsta de 14 ani pot conduce biciclete numai pe drumurile special amenajate şi semnalizate corespunzător de către administratorul drumului respectiv.

    ART. 21

    (1) Cadrele medicale abilitate, atunci când constata în cadrul atribuţiilor de serviciu ca o persoana care poseda permis de conducere este inapta medical sau psihologic pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, sunt obligate sa comunice despre aceasta de îndată poliţiei specializate în a carei raza teritorială îşi desfăşoară activitatea.

    (2) Lista cu afectiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie se stabileşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    ART. 22

    (1) Conducătorii de autovehicule sau tramvaie trebuie sa aibă cunoştinţele şi indemanarea necesare conducerii şi sa fie apţi din punct de vedere medical şi psihologic.

    (2) Conducătorii prevăzuţi la alin. (1) vor fi verificaţi periodic din punct de vedere medical şi psihologic. Poliţia poate propune examinarea medicală sau psihologică, precum şi verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie a conducătorilor de autovehicule sau tramvaie ori de câte ori constata ca aceştia, prin modul de conducere sau comportamentul lor în trafic, pun în pericol siguranta circulaţiei.

    (3) Verificarea medicală şi psihologică prevăzută la alin. (1) şi (2) se efectuează în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.

    (4) Permisul de conducere al persoanei care este declarata inapta medical sau psihologic pentru a conduce autovehicule ori tramvaie se retrage de către poliţia specializată şi poate fi redobândit numai după încetarea motivului pentru care s-a luat aceasta măsura. În situaţia în care permisul a fost retras pe o durata mai mare de 3 ani, pentru a-l redobândi titularul acestuia trebuie sa promoveze un test de cunoaştere a regulilor de circulaţie.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Permisul de conducere

 

    ART. 23

    (1) Dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care poseda permis de conducere corespunzător categoriei sau dovada inlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.

    (2) Au dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice şi persoanele care urmează un curs de pregătire practica, în vederea obţinerii permisului de conducere, numai în prezenta şi sub supravegherea directa a unui instructor autorizat în acest sens.

    (3) Persoanele care solicita prezentarea la examen în vederea obţinerii permisului de conducere sau a unor noi categorii ale acestuia trebuie sa îndeplinească, potrivit legii, condiţiile de varsta, sa fie apte din punct de vedere medical şi psihologic şi sa facă dovada pregătirii teoretice şi practice, prin cursuri organizate de unităţi autorizate.

    (4) Programa de învăţământ a unităţilor care organizează cursuri de pregătire, conform alin. (2), se elaborează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se avizează de către Ministerul de Interne prin Inspectoratul General al Poliţiei Romane.

    (5) Categoriile de vehicule pentru care se eliberează permise de conducere, precum şi condiţiile concrete de obţinere a acestora se stabilesc prin regulament.

    (6) Organizarea şi desfăşurarea cursurilor în vederea obţinerii permisului de conducere se fac în baza unei metodologii elaborate de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul de Interne.

    ART. 24

    (1) Permisul de conducere se obţine pe baza de examen şi se eliberează de autoritatea competenta.

    (2) Persoana care a fost condamnata prin hotărâre judecătorească rămasă definitiva pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau de omor, lovire ori vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală grava, tâlhărie, ultraj sau furtul unui autovehicul poate fi admisă la examenul pentru obţinerea permisului de conducere sau a brevetului de conducător, în condiţiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. a) şi b).

    (3) Permisul de conducere se anulează dacă a fost obţinut cu încălcarea normelor legale sau prin mijloace frauduloase.

    ART. 25

    (1) Pentru conducătorii de autovehicule care au mai puţin de un an practica în conducere se stabilesc reguli suplimentare de circulaţie prin regulament.

    (2) Autovehiculele conduse de persoane care au mai puţin de un an practica în conducere vor purta un semn distinctiv, în condiţiile stabilite prin regulament.

    ART. 26

    (1) Persoanele care domiciliază sau îşi stabilesc domiciliul ori resedinta în România şi sunt titulari ai permiselor de conducere obţinute în străinătate sunt obligate ca în termen de 90 de zile sa le preschimbe cu permise de conducere româneşti, în condiţiile stabilite prin regulament.

    (2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează:

    a) de la data intrării acestora în ţara, pentru persoanele care domiciliază sau care au resedinta în România;

    b) de la data stabilirii domiciliului ori reşedinţei, pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori resedinta în România.

    (3) În cazul titularilor permiselor de conducere obţinute într-un stat care nu este membru al Convenţiei internaţionale asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, şi care nu pot fi preschimbate în conformitate cu reglementările legale, aceştia se pot prezenta la examen pentru obţinerea dreptului de a conduce un autovehicul pe teritoriul României fără a urma în acest scop un curs de pregătire.

    (4) Este interzisă deţinerea simultană a mai mult de un permis de conducere naţional.

    ART. 27

    (1) Persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori resedinta în România pot susţine examenul pentru obţinerea permisului de conducere la autorităţile competente pe a căror raza îşi au domiciliul sau resedinta.

    (2) Cetăţenii romani cu domiciliul în străinătate şi resedinta în România pot susţine examenul în vederea obţinerii permisului de conducere, în condiţiile stabilite la alin. (1).

    ART. 28

    (1) Recunoaşterea permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor emise în alte state se face în condiţiile prevăzute de Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, cu excepţia cazurilor în care prin acorduri bilaterale sau prin acte internaţionale ratificate de România sau la care România a aderat se prevede altfel.

    (2) Permisele de conducere ale membrilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare străine, ale corespondentilor de presa străini, precum şi ale reprezentanţilor organizaţiilor economice, culturale sau ale altor asemenea organizaţii străine, cu statut diplomatic, eliberate de autorităţile competente din alte state, vor fi recunoscute ca valabile în România pe baza de reciprocitate.

    ART. 29

    Evidenta conducătorilor de autovehicule sau tramvaie se tine la unitatea de poliţie competenta pe a carei raza titularul îşi are domiciliul sau resedinta.

 

    CAP. 4

    Semnalizarea rutiera

 

    ART. 30

    (1) Mijloacele de semnalizare rutiera sunt:

    a) semnalele luminoase;

    b) indicatoarele;

    c) marcajele.

    (2) Mijloacele de semnalizare rutiera se constituie într-un sistem unitar şi coerent, se realizează şi se instaleaza astfel încât sa fie observate cu usurinta şi din timp de către cei cărora li se adresează şi trebuie sa fie în deplina concordanta între ele şi într-o stare tehnica de funcţionare corespunzătoare.

    (3) Mijloacele de semnalizare rutiera, precum şi orice alte dispozitive speciale de acest fel se executa, se instaleaza şi se întreţin prin grija administratorului drumului public. Instalarea acestora se executa numai cu acordul prealabil al poliţiei.

    (4) Semnalizarea şi presemnalizarea intersectiilor dintre doua drumuri de categorii diferite se executa, se instaleaza şi se întreţin de către administratorul fiecărui drum.

    (5) Indicatoarele de reglementare a prioritatii de trecere şi semnalele cu lumini albe şi alternativ-intermitente, precum şi de avertizare sonora de la trecerile la nivel cu calea ferată se instaleaza şi se întreţin de administratorii căilor ferate.

    (6) Mijloacele de semnalizare rutiera pot fi însoţite şi de dispozitive speciale de avertizare.

    (7) Se interzic:

    a) amplasarea, în zona drumului public, de construcţii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate cu indicatoarele ori instalaţiile ce servesc la semnalizarea rutiera ori realizarea de amenajări, care sunt de natura sa stânjenească participanţii la trafic sau sa le distraga atenţia, punând în pericol siguranta circulaţiei;

    b) lipirea de afişe, inscripţii sau înscrisuri pe indicatoarele ori dispozitivele ce servesc la semnalizarea rutiera, inclusiv pe suporturile acestora.

    ART. 31

    Ordinea de prioritate între diferitele tipuri de mijloace de semnalizare rutiera şi semnalele agenţilor de circulaţie este următoarea:

    a) semnalele speciale de avertizare, luminoase şi/sau sonore;

    b) semnalele şi indicaţiile agentului de poliţie rutiera;

    c) semnalizarea temporară care modifica regimul normal de desfăşurare a circulaţiei;

    d) semnalele luminoase;

    e) indicatoarele;

    f) marcajele.

    ART. 32

    (1) Semnalele speciale luminoase de avertizare sunt:

    a) lumina roşie, care poate fi folosită numai de către autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor;

    b) lumina albastra, care poate fi folosită doar de către autovehiculele aparţinând poliţiei, jandarmeriei, poliţiei de frontiera, serviciului de ambulanta, protecţiei civile, Ministerului Apărării Naţionale şi de cele destinate controlului circulaţiei vehiculelor din parcul propriu sau care însoţesc coloane militare, de cele ale unităţilor speciale ale Serviciului Roman de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Paza, de cele ale Ministerului Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, precum şi de cele ale procurorilor criminalisti din Ministerul Public şi ale Parchetului Naţional Anticoruptie, atunci când se deplaseaza în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care au caracter de urgenta;

    c) lumina galbena, care poate fi folosită de către autovehiculele cu gabarite sau mase depasite ori care însoţesc asemenea autovehicule, de cele care transporta substanţe periculoase, de cele destinate întreţinerii, repararii sau executării unor lucrări de drumuri, curăţeniei strazilor, deszapezirii sau tractarii autovehiculelor rămase în pana, precum şi de tractoarele sau utilajele agricole.

    (2) Inspectoratul General al Poliţiei Romane poate autoriza utilizarea dispozitivelor speciale sonore de avertizare montate pe autovehiculele aparţinând unor instituţii, în condiţiile stabilite prin regulament.

    (3) Mijloacele speciale sonore de avertizare sunt echipamente ce se instaleaza numai pe autovehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b).

    (4) Pe autovehiculele aparţinând poliţiei pot fi instalate dispozitive luminoase cu mesaje variabile.

    (5) Condiţiile de folosire a semnalelor de avertizare, luminoase şi/sau sonore, se stabilesc prin regulament.

    ART. 33

    (1) Semnalizarea şi amenajările rutiere de pe drumurile publice situate în vecinătatea unităţilor de învăţământ, pieţelor, targurilor şi spitalelor sunt obligatorii şi se efectuează de către administratorul drumului respectiv.

    (2) Semnalizarea sectoarelor de drum pe care se executa lucrări este obligatorie şi se efectuează de către executantul lucrărilor astfel încât sa se asigure deplasarea în siguranta a tuturor participanţilor la trafic.

    (3) Semnalizarea şi amenajările rutiere se realizează în condiţiile stabilite prin regulament.

    ART. 34

    Condiţiile de circulaţie pe viaducte şi în tunele, precum şi semnalizarea acestora se stabilesc prin regulament.

 

    CAP. 5

    Reguli de circulaţie

 

    SECŢIUNEA 1

    Obligaţiile participanţilor la trafic

 

    ART. 35

    Participanţii la trafic trebuie sa aibă un comportament care sa asigure fluenta şi siguranta circulaţiei, sa nu pună în pericol viata sau integritatea corporală a persoanelor şi sa nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private.

    ART. 36

    (1) Conducătorii de autovehicule şi pasagerii acestora, care ocupa locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate, sunt obligaţi sa le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament.

    (2) Conducătorii şi pasagerii motocicletelor şi ciclomotoarelor sunt obligaţi sa poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice casca de protecţie omologata.

    ART. 37

    (1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi sa oprească cat mai aproape de bordura sau acostament la trecerea autovehiculelor poliţiei şi pompierilor aflate în misiune şi care au în funcţiune semnalele acustice şi pe cele luminoase



Legislatie: